Jurnalele personajelor din Yu Yu Hakusho

Am dat mai demult de un fic...ce m-a lasat pe spate. Nu e al meu, da' e mortal.

Raizen
12 februarie 2007
Draga jurnalule mic si cu coperta roz,
Astazi, jurnalule, a fost o zi tampita! M-am sculat, ca de-obicei, si m-am uitat in frigider! Nu mai era carne de om! Cand l-am intrebat pe Yusuke, mi-a zis ca maica-mea a dat-o pe toata la pisici, deoarece se invechise! Ce sa spun! Daca o omor pe ea si dupaia o pun la frigider nu mai are ce carne sa dea la pisici! Dar situatia sta intr-un cu totul alt mod: daca o omor pe ea, nu ar mai avea cine sa gataeasca si in al doilea rand nu-mi mai canta nimeni seara cantecelul acela pt copilasi ca sa adorm! Asa, de parca nu era numai atata, cand in sfarsit m-am hotarat sa ma spal pe dinti pt prima oara in viata (deoarece fi-miu m-a obligat, zicea ca ai mei devenisera mai galbeni ca ai lui) nu mai era pasta de dinti! Oricum, periuta mea era de mult in stomacul meu. Dupa aceea, trebuia sa-l duc pe Yusuke la scoala! asta nu se urnea din loc in niciun chip! Auzi scuza:cica ii e rusine sa ma vada prietenii lui! hah! ce sa spun! De parca nu era de ajuns ca i-am salvat o data viata...copiii din ziua de azi...sa nu deviem de la subiect! Asa, l-am dus la scoala, n-a scapat decat cu niste vanatai si un fard natural aplicat la ochi. Acum sa ne verificam lista cu indatoriri [e ziua de azi: trebuie sa cumpar dero, sa vanez 2-3 oameni si sa....pfuuu! sa duc ciorapii lui Yusuke la spalatorie? Ma rog, s-o fac si p-asta, ar trebui sa imi fie recunoscator pt toate lucrurile pe care le fac pt el!
Sa vedem, am luat dero( cu multe greutati, vanzatoarea aia chiar imi cerea
bani pe el ) si am vanat oamenii pt cina de la pranz( ma mir k nu mi-au cerut bani si pt asta), sa vedem, mai am doar pfuu! ciorapii lui Yusuke! I-am
luat, miroseau a esenta de picioare, mai rau decat un canal nespalat, i-am dus la spalatorie, am ruinat cladirea cu pricina, din nou mi s-au cerut niste chestii numite bani, asa s-au cam decolorat, dar acuma miros un pic mai normal! Bine...am dus ciorapii acasa...Acum sa-l iau pe Yusuke de la scoala! Am uitat unde e scoala, asa ca am nimerit intr-un loc numit..scoala de balet, m-au obligat acolo sa port o fustita roz si sa-mi unduiesc picioarele dupa muzica! ce tampenie!
Trecuse de ora cuvenita, asa ca Yusuke adormise pe banca din curtea scolii asteptandu-ma. Eu, ca un parinte demn, i-am tras o palma si i-am soptit incet: SCULAREA, PAMPALALULE!
-Da, tata, pot sa mai dorm?
Eu il iau in carca si il duc pana acasa, ar trebui sa imi fie recunoscator pt asta, il arunc in camera, lui, nu si-a rupt decat vro doua coaste, fata de data trecuta cand si le-a rupt pe toate, plus un picior! dar am incredere in el, se vindeca repede, doar are sange de mazoku in el!


acuma ma uit la tv, astia dau numa porcarii..
auzi, reclama la guma de mestecat! HM! Revoltator! De parca n-ar putea sa ia cauciucurile de la masinile lor si sa le roada cu dintii! Cu aroma de praf de pe drum! Nu se mai face nimic ca pe vremuri...Aha! s-a trezit Yusuke! Hm, de-abia acum a sesizat coastele lipsa! Am mers sa-l controlez la teme, caitele albe, nimic scris in ele! Asta-i baiatul meu! caiete ingrjite! Mai tarziu, am iesit la binemeritata plimbare tata-fiu. Lacul stralucea minunat, mai ales la lumina orbitotoare a noptii ( ) iar in oras nu erau decat cateva incendii...pacat, as fi vrut sa fi fost mai bine de-atat! Dar sa vezi, jurnalule, ce s-a mai intamplat dupaia! Mergeam, si dintr-un moment am intrebat, curios:
-Cum a fost azi la scoala, micuta mea raza de soare prapadita?
-A fost bine, tata! Pacat, n-am reusit sa dorm decat in ora de biologie,
in restul orelor profii erau numa cu privirea spre mine...UPS!
-Cum adica, tu dormi la oreeeeeeeeee???
-Da, vreau sa spun nu...adica da....defapt, nu! N-am dormit azi destul la scoala si acuma nu mai stiu ce vorbesc! UPS! doamne, ce incurcatura! Binentels, ma durea sa o fac, dar fiul meu a meritat o bataie buna! Mai tarziu, m-a trimis mama sa cumpar oua. Macar de-s sti ce-or fi alea. Poate ca sunt niste prafuri magice...sau mai stiu eu ce...de data asta mi-am luat acele hartii numite bani la mine, nu am chef acum sa mai distrug nimic, maine e o zi mare. O sa aflati de ce.
Am ajuns cu ouale acasa, dar mamei nu i-a convenit! Bomanea ceva de sparte si bune de nimic! Atunci m-am enrvat! Am luat toti membrii familiei la paruiala ca sa-i calmez.Asa! Sa inspir aerul dulce al linistii! Nu suna pra poetic, asa-i? Dar m-am uitat si io prin cartea de literatura a lui Yusuke.
***


Ziua urmatoare:
Astazi e o zi maaaare! Cat un grup de elefanti! Azi mi-am luat noua slujba! FUnctionar la primarie! Tot ce trebuie sa fac este sa sortez niste hartii si sa ma holbez intr-un ecran cu imagini, oamenii ii zic calculator. Singuru lucru care nu-mi place este ca tre sa port o uniforma albastra. Dar o sa trec peste, mai ales ca mama il duce pe Yusuke la scoala de data asta as ca ieeee!!! Superpetrecere!
Am ajuns eu la primarie, unii intra pe usa, dar eu folosesc o cale mai
simpla: fereastra. Este din ce in ce mai palpitant! Abia astpt! Sunt inconjurat de niste guri cascate cat o sura ce se uita la mine, de parca n-ar mai fi vazut un mazoku de cand s-au nascut. Ma rog. Ajung in biroul meu, unde sunt intampinat de alte guri cascate, care inceteaza lucrul si se uita la mine. Ce m-or fi gasit asa de atractiv? Poate oi fi un superstar si nu stiu eu? Eheee! In cazul acesta incep sa dau autografe pe la oameni, stii jurnalule, poate pana la urma oamenii sunt niste creaturi dragute. Nu stii niciodata. Apoi iau hartiile care mi sunt de trebuinta si ma uit la ele ca rata la muci. Si ce trebuia sa fac eu cu ele?
-Trebuie sa sortezi balanta pe anul trecut de cea de anul acesta, zice unul dintre colegii mei de birou.
-Aha, deci asta trebuie sa fac. Bine, multumesc! apoi incep eu sa ma tot invart prin birou.
-Ce naiba faci? ma intreaba unul dintre ei.
-Pai n-ai zis tu ceva de balante? Eu acuma caut una pe-aici, dar nu gasesc, imi poti da un indiciu?
-Desteptule, veniturile acelea sunt comparate cu o balanta deoarece...si incepe el sa-mi explice. dar ca de-obicei, pe o ureche mi-a intrat si pe cealalta mi-a iesit. Ce slujba idioata! Poate pana la urma era bine sa ma fac maturator de strada!

Hiei
15 septembrie 2007
Draga jurnalule,

Aminteste-mi sa nu-l mai ascult pe Kurama cat oi mai trai! Dupa o gramada de rugaminti, in sfarsit m-am indurat sa merg la scoala. Stateam in banca cu o fata pe nume Anca ( adica eu, povestitoarea, nu Hiei) si ma scoatea din minti! Adica ma poreclea tot timpul "trei ochi" si mai erau niste copii care imi cereau tot timpu autografe si mai mult se luau de inaltimea mea. M-am saturat! sa vezi, uramtoarea ora era de desen. Mi-au dat o pensula si culori in mana si o hartie alba si mi-au zis sa pictez, ce-o mai fi si aia.
-Pictatul este o arta frumoasa, zicea profu, prin ea se traduce punerea petei de culoare pe hartie cu ajutoru pensulei.
-Bine, si eu ce trebuie sa pictez?
-Picteaza ce simti tu.
-Bine.
Am pictat ce am simtit si i-am aratat profului.
-Ei? Cum e? Ce ziceti de asta?
-Esteeee...foarte interesantaaa....dar...asta simti tu?
-Da. Sufletul meu este in intregime negru ca si foaia asta.
-Bine...mai picteaza si altceva pe fondul asta.
Am luat foaia si am aruncat-o pe geam, dupa care am coborat la parter, am luat-o si ma-m intors in clasa.
-Ceee??? Domnule Hiei! Ce...cum...unde...de ce ati aruncat coala pe geam?
-Deoarece e o tampenie sa ma chinui sa fac asta cu pensula, am aruncat foaia pe geam si s-a pictat singura cu noroi. Vedeti? Sufletul meu simte un amestec de sentimente, aici dupa cum vedeti e un amestec dintre negru si maron, o culoare idioata si cretina ca si Kuwabara, dup parerea mea...
Se ridica Kuwabara si urla:
- Sa vezi tu dupa ore! Nici tu nu mi-ai placut niciodata! Parca ti-ai bagat degetele in priza incarcata cu parul ala tepos!
-Dupa cum va spuneam, d-le prof, ce crdeti despre asta?
-Ah! Oribil! Ma raneste!
-Da, ma rog, io ma-m carat...ce scoala idioata!
Astfel, dupa ce am avut oribila exprienta a scolii, m-am dus pe un teren de baschet unde copii jucau acest joc al mortii, si o sa va spun imediat de ce este asa.
In preocuparea lor idioata, eu mergeam printre ei incercand sa-mi croiesc drum printre aceui copii inalti ca prajinele, de te uitai la nori si tot ti dse pareau mai jos decat ei.
-TU, piticotule, ce faci , da-te din drumul nostru!
-Hummmmmm!!! Marele Dragooooooooooon!
-Woa, mai usor, piticanie, daca voiai sa joci, trebuia doar sa ceri!
-Nu vreau sa joc acest joc al mortii. Ma irita. Sa nu-mi mai stati in cale.
Apoi o iau in jos pe autostrada si ajung acasa, unde vine mama:
-Hieiiii! O, ce mai face astazi prajiturica mea arsa?
-Mama, chiar n-am chef...
-O, ba da, ai! Mergi iute si ia niste faina sau nu mai fac prajitura mea speciala.
-Da, mama...
Astfel, merg spre magazinul din colt si iau o faina.
-Copile, nu poti sa ceri o faina, ceri o punga cu faina, imi zice vanzatorul pe un ton sarcastic.
-Ma rog, o punga cu faina.
-Ai uitat sa spui te roooog!
-Putin imi pasa. Haide, da-mi acuma sau o sa vezi tu ce inseamna sa te pui rau cu mine.
-Keh....
Iau...o punga cu faina si merg acasa, ii dau faina mamei si merg la mine in camera, sa-mi plang singuratatea.
-Hieeeeei!
-CE mai este?
-Am ars prajitura, te mai duci o data sa iei faina?
-Las-o asa arsa, nu ma mai duc afara nici spanzurat.
-Am auzit ceva?
-Acuma ma duc, mama!
Mergand eu asa pe strada, ghiciti de cine dau! De Yukina!
-Surioara! Of, ce dor mi-a fost de tine! VIno sa te imbratisez,of, ce dor mi-a fost de tine!
-Ce? Aaaa! Fratioare! Of, sa vezi prin cate am trecut la magazinul de haine! Nu stiam ce rochie sa aleg, a fost asa de stresant, incat a inceput sa ma doara capul si sa delirez...
-Stai linistita, acuma esti langa fratiorul tau mai mare! Piticoooo! Esti asa de mica, incat tre sa te urci pe scara ca sa speli pe jos! hahahahaha!
-Ce fratior rau esti, o sa te spun lu mamaaaa!!!
-Ah...esti cea mia buna surioara, o sa-ti cumpar cate acadele vrei tu! ...daca nu ma mai spui mamei!
-Desigur! Cand o zbura porcu!
-Atuncea spune la revdere la acadele!
-Oricum mama face prajitura in seara asta ! teapa!
-Of, mereu ma prinde cu asta...
Am ajuns lla magazin!
-Dati-mi o...
-Punga de faina!
-Desigur, vad ca de data asta ai venit cu micuta ta prietena!
-Nu e prietena mea, e sora-mea si e o pacoste!
-aha...Uite-ti faina, face 2 yeni.
-Mersi. Sayonara.
-Hiei, de ce iei faina? ma intreaba Yukina.
-Pt prajitura mamei, cine zicea mai devreme ca stie ca mama face prajituri astazi!
Dupa cina si restul, a venit vremea sa ne culcam! Desigur, ca de obicei, a trebuit sa impart patul cu sor-mea! Nene, asta sforaia mai rau ca Yusuke astazi in ora de mate!

***

16 septembrie 2007
Draga jurnalule,
In viata mea n-am patit asa de rau ca astazi! Trebuia s-o dam pe Yukina la scoala si mama m-a trimis sa-i cumpar uniforma! Asa am colindat o zi intreaga magazinele de haine, iata cum a decurs:
-am mers la primul magazin care ne-a iesit in cale
-Yukina a inceput sa se manifeste ca un animal, zicand:
-Hiei, ia-mi-o p-asta, te rog Hiei!
-Nu intelegi piticanie, ca nu pot sa ti-o cumpar, iti este pre mare pentru micimea ta!
-Dar eu o vreau pe astaaaaaaaa!!!! te spun lu mama!!!!
-Poti sa ma spui si lui Koenma, nu ti-o cumpar, o sa-ti fie prea larga, vrei sa te impiedici in maneci si sa vii meru in nas?
-Nu, dar imi place cum arata!
-Si mie imi place cum arata costumul ala de acolo ci maiou si panatloni ungi, dar pot sa mi-l iau?
-Ooof! ce zici de asta, Hieiiiii! Uite ce frumoasa e!
-Iti este prea mica!
-Dar tie nimica nu-ti convine!
-De ce n-o luam noi pe aia, uite ce maneci dragute are!
-Nu-mi place, eu o vreau pe aiaaaaaaaaaaaa!
-Calmeaza-te, tembelo, se uita tot magazinu la noi!
-Nu-mi pasa, eu vreau uniforma asta!
-Incuiato, intelege ca ti-e prea mica ca s-o porti!

Kurama
1 ianuarie 2007
Draga jurnalule,
In aceste momente imi vine sa m-arunc pe geam! Sa vezi ce zi groaznica am avut! M-am dus la ski cu mama si cu Genkai, de-abia ma tineam pe picioare! Picioarele imi alunecau cand la stanga, cat la dreapta, as fi fericit sa fi stiut ca am cazut doar de 15 ori in nas si in dinti, dar acuma e mai bine, am cazut de-attea ori, incat nu imi mai fac griji ca o sa raman fara dinti, deja am ramas! Oricum, sa vedeti ce bine schia Genkai! Are un echilibru grozav! Desi ii sta cam naspa cu ochelarii aia de munte, pe bune, arata mai rau decat in prezent. Mama schia binisor, adica invata chiar repede. Dar...ups! stai un pic, jurnalule, sa-mi verific ghipsul! Aha...e iin regula...Ma speriasem sa nu mi-l mai pierd a 16-a oara pe ziua de azi. Dar sa vezi, apropo de ghipsuri, m-am dus la doctor sa ma vindece, sau oricum, sa imi dea niste tratamente sa nu ma mai doara piciorul asa de rau. Prima oara ma tineam de mama si urlam cat ma tinea gura: "Nu vreau injectii! Nu, nu!". Dar dupa ce mama m-a calmat si mi-a zis ca nu mor, m-am linistit...ce bine! Doar muream de durere cand punea ghipsul asta-i tot! Mare branza! Am rezistat ca un leu, de data asta strigatul s-a auzit numai in cabinet, nu ca data trecuta, sa se auda in tot spitalu!
Asa, acuma trebuia sa merg acasa, nu a fost mare lucru, am luat doar cateva asfalturi in gingii, ca dinti nu mai aveam din experienta de la schi, ti-am spus. Ca veni vorba, trebuia sa-mi puna proteza in gura si m-am dus la dentist, ca doar n-aveam cum sa manac tot timpu cu paiul, nu? Dentistul era imbracat intr-o camasa verde lunga si cu maneci scurte, eu stiam ca dentistii sunt imbrcacati in alb, dar ma rog, poate s-o fi schimbat moda la dentisiti, mai stii?
Si...m-am asezat pe scaunul acela super din piele, arata grozav, avea 3 locuri pt setari la pozitie si la comoditate. Dar cand m-am uitat la dentiiiiist....imi venea rau! Mi s-a facut negru in fata ochilor! Intai a inceput sa se uite in gura mea, de parca ar fi avut cine stie ce mare branza de studiat...niste gingii goale, sau s-au mai inventat carii si pt astea? Nep, se pare ca doar a vrut sa vada cat de rezistente sunt gingiile mele, desigur, m-am ales si cu o gramada de critici la adresa mirosului din gura mea, ah fir-ar, trebuia sa o ascult pe mama si sa mestec niste guma mentolata inainte sa vin la tipul asta! Sa ma fi uitat eu in gura lui, poate arata mai
bine!
-Acum, micutul meu baietel roscat, iti voi administra niste injectii pt anestezie...
-Ceeeee??? Am plecat! Prefer sa fiu pe veci stirb decat sa mi se bage niste ace dureroase in gura!
-Shuichi, intoarce-te! Am platit in avans pt proteza! tipa mama dupa mine, dar eu eram departe...sa o fi auzit. Dentistul ramase cu gura cascata ca la dentist cand ma vazu tulind-o printre pacienti si celelalte cabinete de stomatologie. Mama se numara la portofel sa vada daca ii ajung banii sa plateasca si tolerarea prostioarei mele.
Pacientii isi faceau cruce cand vedeau ce face marele dentist cu copilasi nevinovati! baga frica in ei!
Dar eu..eu ce faceam? Imi taram ghipsul cat de departe puteam! Mergeam ca un melc, dar e bine si asa! In "fuga mea rapida" dau cu capul in Kuwabara care se ducea la patinoar.
-Ce faci aici, roscatule?
-Aaaa...admir minunata panorama...a strazii! Imi pare rau, tre s-o sterg! Mama fugea dupa mine sperand sa ma prinda si sa ma aduca inapoi la dentist, dar fara succes, deoarece eu dau fuga repede intr-o toaleta publica si ea se duce inainte. Na! Ce tare sunt, nici mama nu ma mai gaseste, desi dupa ce-o sa ies din locul asta mirosind a "parfum de primavara" sigur o va face.
Asa, am ajuns acasa unde mama ma astepta binevoitoare cu un par in mana (sau era un ciomag, sincer nu-mi mai aduc bine aminte) in orice caz, dupa ce ca aveam o gramada de bandaje, a trebuit sa mai suport si ciomagul, batul sau parul sau ce naiba o fi el in capul meu. Dupa bataie, in sfarsit mi s-a dat voie sa fac o binemeritata baie, am consumat toata sticla cu gel de dus.
***

2 ianuarie 2007
Draga jurnalule,
In sfarsit m-am hotarat sa merg la dentist, ca daca nu mai mergeam nici de data asta, primeam o paruiala sa n-o uit nici in viata de apoi! Bine, am ajuns in cabinetul de stomatologie...Dentistul se uita la mine cu o privire ucigatoare, dar se abtine de la comentarii si cu un zambet atat de fals, incat pana si Kuwabara in pijamale arata mai bine ca tipul asta, imi zise:
-Aha, deci pana la urma te-ai hotarat sa-ti faci injectiile?
-Pai...eu...adica...n..
Mama imi dadu o palma.
-Desigur! Sunt...chiar impresionat de....asta...he, he...
Asa ca m-am asezat pe scaun si doctorul ma injecta. Am rabdat injectie cu injectie pana la capat, atata doar ca unii dintre clientii lui care asteptau pe hol au cam asurzit, iar restul s-au carat. Misto, nu? Mama era disperata, iar dentistul imi zambea, ca si cum ar fi zis: "Neh, ti-am facut-o pe asta, am vata in urechi si nu iti pot auzi urletele de animal salbatic". Eu in acea clipa am incetat urletele si priveam la o noua unealta pe care-o pregatea sa ma tortureze, avea niste zimtisori in fata si in cealalta mana tinea noua mea proteza alba ca laptele. Nene, ce durere a fost! In sfarsit a terminat, trebuia sa mi-o scot noaptea si sa mi-o pun intr-un pahar! Arat eu cumva a mos? Nici macarcand ma transorm in Yokokurama si am parul alb nu arat ca mos, dapai acum!
Bine, mergeam cu boabe mari de lacrimi prelingandu-se pe fata mea fara cosuri ( m-am dat cu masca de fata aseara) si am ajuns cu greu acasa, m-am dus la oglinda si mi-am ridicat buzele lasand proteza aia blestemata sa se arate: nene, aratam ca Paris Hilton cu dintii aia stralucitori! Face mama:
-Ooo, ce baiat avem aici, ce dintisori frumosi, imi vine sa-i mananc!
-Iti urez pofta buna, mama, sarea e in bucatarie!
Asa am mers in camera mea sii...mi-am scos proteza...am pus-o in pahar...i-am urat un frumos noapte buna si mamii si tatalui ei...si m-am culcat visandu-l pe dentist cum tine protezele in mana si ma alearga intr-o gura.

***
3 ianuarie 2007
Draga jurnalule,
Azi a fost cea mai trista zi din fiata meaaa!!! Am epuizat toate batistele din casa, s-a dus mama afara la magzin sa mai cumpere. MI S-A OFILIT UN TRANDAFIIIIIIIR! MA DOARE SUFLETUL CAND IL VAD!!! Nici puterea mea asupra plantelor nu il mai vindeca acum...e prea tarziu. M-am dus cu el la veterinar si cei de acolo m-au injurat, mi-au zis ca aici nu se trateaza plante, ci animale. Ce sa spun, de parca oamenii nu mai fac greseli!
Cel mai mult ma supara ca si-a pierdut minunata culoare rosie aprinsa! Apoi, am mers la scoala si i l-am aratat profei mele de biologie, a zis sa-l arunc! Ce ingrata! Hm! E si ea batrana, si n-o arunca nimeni! Aha..s-a intors mama de la magazin cu o punga de batistenoi.Ce bine!
Si apoi am mers la Yusuke sa-i arat si el a zis ce gust are, poate-l mananca! Kuwabara m-a rugat sa i-l dau sa i-l dea Yukinei! Koenma a zis ca are acolo in lumea spiritelor, o fantoma care mananca plante si m-a rugat sa i-l dau! Hiei a zis ca-l taie cu sabia! Raizen zicea ca ii da un pumn si imediat isi revine! Hm! Nu-i de mirare ca Yusuke se trage din el! Apoi Botan spunea ca ar fi un minunat decor pt matura ei! Keiko vroia sa i-l dea lui Poo! Sora lui Kuwabara vroia sa-l arda cu tigarile! Yukina sa il puna podoba la uniforma ei noua de matase pe care i-a luat-o Hiei! Tie jurnalule, ti se pare corect, ce face lumea asta? Cum, sa faca asa ceva cu un biet trandafir! Am s-o intreb acuma pe mama sa vad ce zice!

M-a intrebat cand l-am udat ultima oara...hm...buna intrebare...Pai mi se pare ca saptamana trecuta! De-aia bietul meu trandafiras s-a ofilit! Sa-i pun un pic de apa! Aaaa! si-a reveniiit! Ce bine, m-am linistit...